Cehia

Republica Cehă este o țară fără ieșire la mare, situată în centrul Europei, învecinată cu Germania, Austria, Polonia și Slovacia, cu regiunile istorice Boemia la vest și Moravia la est. Praga, capitala sa, situată pe malul râului Vltava, se mândrește cu unul dintre cele mai mari centre istorice intacte de pe continent. Dincolo de aceasta se află orașele balneare din Boemia de Vest, regiunea de gresie a Elveției Boemiene, la granița cu Germania, și vechiul oraș al argintului, Kutná Hora, la o oră distanță spre est.

Praga

Praga este locul în care începe povestea mea cehă. Am studiat acolo un semestru, am cunoscut-o pe Daria în acest oraș și, ani mai târziu, ne-am căsătorit în Orașul Vechi. Fiecare vizită de întoarcere îmi oferă o nouă compoziție sau o priveliște veche care arată diferit într-o lumină nouă, motiv pentru care capitala ocupă un spațiu mai mare în arhiva mea decât orice altă destinație cehă.

Orașul a fost reședința regilor boemi și a împăraților Sfântului Imperiu Roman, iar cel de-al Doilea Război Mondial l-a lăsat aproape neatins. Rezultatul este o arhitectură din toate epocile, care se înalță una lângă alta, de la gotic la baroc și până la Art Nouveau. Priveliștea mea preferată este cea de mai sus: castelul și Podul Carol văzute de pe malul celălalt al Vltavei, unde o zonă liniștită în apele altfel agitate dublează fiecare rază de lumină. Daria îmi spune mereu să găsesc ceva nou, iar eu totuși continui să fotografiez din nou același loc; în seara în care am făcut această fotografie, am ajuns la locul respectiv cu tramvaiul, cu câteva minute înainte ca norii de ploaie să pună capăt amurgului. Prezint orașul în detaliu în ghidul meu complet de călătorie la Praga; ceea ce urmează aici sunt locurile la care mă întorc mereu.

Castelul din Praga și Catedrala Sfântului Vitus

Castelul din Praga a fost fondat în secolul al IX-lea și este adesea considerat cel mai mare complex castel antic din lume. Legătura mea cu acest loc trece prin tatăl meu: el a fotografiat priveliștea de la poarta castelului spre oraș cu zeci de ani înainte ca eu să stau în același loc, înainte de răsărit, pentru a realiza propria mea versiune a compoziției sale.

În interiorul complexului se înalță Catedrala Sfântului Vitus, cea mai mare biserică din Republica Cehă și o clădire atât de înaltă încât mi-a luat ani de zile să fotografiez întreaga catedrală din curte, revenind de fiecare dată cu abilități și echipament îmbunătățite. Prima biserică de pe acest amplasament a fost ridicată în anul 930. O poveste spune că ducele Václav l-a ales pe Sfântul Vitus ca patron, deoarece numele în cehă, Svatý Vít, suna aproape identic cu Svantevit, o zeitate păgână pe care poporul său o venera deja. Castelul a fost, de asemenea, subiectul primei mele fotografii de noapte realizate pe trepied, făcută în primul weekend după ce l-am cumpărat.

Podul Carol

Construcția Podului Carol a început în 1357, sub domnia lui Carol al IV-lea, iar timp de secole acesta a reprezentat singura trecere permanentă peste Vltava în Praga: 516 metri de piatră care leagă Orașul Vechi de Malá Strana. Îl traversez de fiecare dată când vin aici, de preferință în zori, când podul este pustiu sub lumina felinarelor, iar cele 30 de statui baroce par să păzească singure trecerea. Într-o duminică dimineață, o statuie a prins primele raze de soare în liniște deplină, în timp ce castelul se trezea în spatele ei. Cea mai faimoasă dintre cele treizeci este cea a Sfântului Ioan din Nepomuk, aruncat de pe acest pod în secolul al XIV-lea; se spune că atingerea plăcii comemorative de la baza statuii îți garantează întoarcerea la Praga.

Podul oferă priveliști spectaculoase din orice unghi. De pe malul Orașului Vechi, arcadele sale îndreaptă privirea peste râu, spre Malá Strana și castelul de deasupra. Noaptea, fotografiez Turnul Podului din Orașul Vechi dintr-un loc de pe malul râului pe care majoritatea fotografilor îl ocolesc odată ce se termină ora albastră. Iar turnul în sine este deschis vizitatorilor: când podul de dedesubt era prea aglomerat pentru a lucra, m-am urcat în el și am găsit o fereastră deschisă care încadra castelul la apus, o compoziție pe care nu aș fi putut-o planifica.

Piața Orașului Vechi

Piața Orașului Vechi este, de obicei, plină de turiști care așteaptă Ceasul Astronomic, un mecanism instalat în 1410 și considerat, de obicei, cel mai vechi ceas astronomic încă funcțional. Dacă îți setezi alarma suficient de devreme, piața își arată o altă față: am fotografiat Primăria din Orașul Vechi la ora 4:24 dimineața cu un obiectiv de 10 mm și fără nimeni în cadru. Această fotografie are o semnificație deosebită pentru mine, deoarece, la un an după ce am făcut-o, Daria și cu mine am trecut prin aceleași uși pentru nunta noastră.

Turnul aceleiași clădiri este cel mai bun punct de observație din piață. De sus, Biserica Maicii Domnului din fața Týn strălucește în noapte, bazilica gotică a cărei construcție s-a întins din secolul al XIV-lea până la începutul secolului al XVI-lea. Galeria este bătută de vânt și prea îngustă pentru un trepied, așa că mi-am fixat aparatul foto de balustradă cu ajutorul unui Gorillapod. Din același turn, la apus, am urmărit cu privirea acoperișurile de-a lungul Căii Regale până la o lună în creștere deasupra Castelului din Praga, traseul de încoronare pe care regii boemi îl parcureau de la Orașul Vechi până la Catedrala Sfântului Vitus. Întregul Oraș Vechi se află pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO încă din 1992.

Malá Strana

Trecând podul, intri în Malá Strana, „Malul Mic al Râului”. A fost fondată ca oraș independent în 1257 de către regele Přemysl Ottokar al II-lea, iar abia în 1784 a fost încorporată oficial în Praga. După Războaiele Husite și numeroase incendii, a devenit un cartier sărac; sosirea curții regale în jurul castelului a atras mai târziu aristocrați și artiști, iar palatele acestora încă mai mărginesc străzile cartierului, multe dintre ele fiind acum ambasade.

Daria a fost cea care m-a oprit pe una dintre străduțele sale, în drumul nostru spre o ședință foto la castel. Lumina dimineții se reflecta pe ornamentul sgraffito al unei arcade care traversa o alee pietruită, iar la capătul îndepărtat al străzii era parcat un Beetle vintage de culoare verde mentă. Uneori, un singur ornament mic poate susține întregul cadru.

Vinohrady și Parcul Letná

Cartierele situate dincolo de centrul de pe cărțile poștale își au propriile lor seri. Am locuit lângă Piața Jiřího z Poděbrad din Vinohrady, un cartier al cărui nume înseamnă „podgorii”, atât înainte, cât și după nunta noastră, iar la două zile după ceremonie am fotografiat Biserica Sfintei Inimi a Domnului sub cerul nopții, opera emblematică a lui Jože Plečnik din 1932, cu Turnul de televiziune Žižkov iluminat în culorile tricolorului ceh în fundal.

De cealaltă parte a râului, Parcul Letná se înalță deasupra Vltavei, acolo unde se afla odinioară imensul Monument al lui Stalin; un metronom uriaș i-a luat locul. De pe treptele sale am privit un apus de soare pe care nu l-am mai văzut niciodată în Praga, nici înainte, nici după aceea, întregul șir de poduri peste Vltava îmbujorându-se sub nori. Orașul de aur, în acea seară, nu era deloc auriu.

Parcul Național Elveția Boemiană

Situată în apropierea satului Hřensko, la granița cu Germania, Poarta Pravčická este cea mai mare arcadă naturală din gresie din Europa, având o lățime de 26,5 metri la bază și o înălțime de 16 metri. Urcarea pe arc a fost interzisă încă din 1982 pentru a proteja gresia supusă eroziunii, motiv pentru care scena din „Cronicile din Narnia”, în care copiii aleargă peste arc, a fost filmată în studio. Daria și cu mine am făcut o drumeție aici la începutul toamnei, când primii copaci își schimbau culoarea, iar arcul se înălța deasupra unei văi pline de culori, cu Munții de Gresie de pe Elba întinzându-se în spate.
Lângă arc, prinții de Clary-Aldringen au construit „Cuibul Șoimului”, un hotel-cabana de vânătoare cu restaurant, care funcționează și astăzi. De pe stânca care se întinde deasupra terasei, cabana și stâncile de toamnă se încadrează într-un singur cadru; a sta acolo cu o bere cehă și a admira priveliștea aceea este o răsplată în sine. Aceeași regiune de gresie se întinde dincolo de graniță sub numele de Elveția Saxonă, o destinație ușor de combinat cu o excursie fotografică la Dresda.

Kutná Hora

Argintul a fost descoperit în apropierea orașului Kutná Hora în secolul al XIII-lea, iar în următorii trei sute de ani orașul a rivalizat chiar cu Praga în ceea ce privește importanța economică și politică. Filonul principal a fost inundat în secolul al XVI-lea, iar minele au fost abandonate definitiv în secolul al XVIII-lea, însă silueta orașului păstrează încă strălucirea de odinioară: dincolo de terasele de viță de vie, turlele în formă de cort ale Bisericii Sfânta Barbara se înalță lângă fostul Colegiu Iezuit, biserica fiind o capodoperă gotică finanțată în întregime din banii obținuți din exploatarea minieră.

Un alt punct de referință al orașului este Osuarul din Sedlec, o capelă decorată cu scheletele a peste 40.000 de persoane. L-am vizitat acum mai bine de un deceniu, iar amintirea acelei încăperi încă îmi dă fiori. Kutná Hora se află la aproximativ o oră est de Praga și face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO din 1995.

Karlovy Vary

Karlovy Vary este cel mai mare dintre orașele balneare cehe, renumit de-a lungul istoriei pentru cele 13 izvoare termale și aproximativ 300 de izvoare mai mici; le întâlnești la aproape fiecare pas prin centrul orașului. Efectul curativ al apei de aici era cunoscut cu mult înainte ca orașul să-și capete numele.

Vremea în timpul vizitei noastre a fost cețoasă și departe de a fi ideală pentru fotografie, așa că am profitat de această situație: în etapa de post-procesare am accentuat culorile care conferă priveliștii de-a lungul râului Teplá, spre Colonnada Morii, o nuanță retro, în mod deliberat, cu clădirile stațiunii îngrămădite pe versantul împădurit din spatele acesteia. Împreună cu Mariánské Lázně și Františkovy Lázně, orașul formează trinitatea de aur a stațiunilor balneare din Boemia de Vest.

Mariánské Lázně

Mariánské Lázně, cunoscut sub numele de Marienbad în limba germană, a adunat o listă improbabilă de oaspeți în perioada sa de glorie: Goethe, Chopin, Wagner, Edison, regele Edward al VII-lea, țarul Nicolae al II-lea. Simbolul său este Colonnada Maxim Gorky, o structură neobarocă din fontă, construită între 1888 și 1889. Am mers acolo cu intenția de a fotografia coloanele simetrice, iar soarele scăzut mi-a îndeplinit dorința: interiorul auriu al colonnadei era gol, iar elementele din fontă aruncau umbre lungi pe promenadă.

Apoi mi-am ridicat privirea și am petrecut aproape treizeci de minute admirând frescele pictate pe tavanul coloanadei, panouri circulare cu figuri și sfere plutitoare care par o metaforă a dorinței umane de a zbura. Întotdeauna ridică privirea într-o clădire ca nicio alta.

Izvoarele din Mariánské Lázně

Izvoarele sunt motivul pentru care există acest oraș, iar fiecare dintre ele are propria reputație. Rudolfův Pramen, Izvorul lui Rudolph, curgând cu apă bogată în calciu sub o colonadă albă, în stil clasic. Izvorul Ambrose are o legendă și mai frumoasă: dacă bei din el, îți vei găsi jumătatea în decursul unui an. În aceeași lună în care ne-am cunoscut eu și Daria, ea băuse din apa acestui izvor.

Colonada își schimbă caracterul după lăsarea întunericului. La ora albastră, fațada iluminată capătă fragilitatea unei vechi cutii muzicale pe fundalul cerului de culoarea cernelii, iar în serile de vară Fântâna Cântătoare de lângă ea își desfășoară spectacolele coregrafiate.

Františkovy Lázně, a treia și cea mai mică dintre cele trei stațiuni, este un teritoriu personal: bunica mea s-a născut în această regiune și a locuit aici până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, iar bucătăria locală încă are gustul mâncărurilor pe care mi le gătea ea. Ne întoarcem cu familia, de obicei doar pentru prânz și o plimbare liniștită pe bulevardul neoclasic galben, unde nimeni nu se grăbește și întreaga zi se scurge parcă în timp îngreunat.

În 2021, toate cele trei orașe balneare din Boemia de Vest au fost înscrise pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO ca parte a „Marilor orașe balneare ale Europei”, o înscriere transnațională împărtășită cu Baden-Baden, Vichy și Bath.

Fotografierea Republicii Cehe

Cele mai reușite fotografii ale mele din Cehia le-am făcut înainte ca majoritatea oamenilor să se trezească. Vara, „ora albastră” a dimineții începe în jurul orei 3:00, așa că rezerv apartamente aproape de subiect și îmi planific noaptea ca pe un program de filmare. Nu totul merge întotdeauna conform planului: într-o dimineață am ajuns la poarta principală a Castelului din Praga la ora 3:30 și am găsit-o încuiată; am alergat înapoi prin Malá Strana și am urcat din nou prin podgorii, ajungând pe partea cealaltă chiar când cerul de deasupra Vltavei se înroșea într-un portocaliu intens. Când m-am întors, un paznic mi-a făcut cu capul, iar porțile castelului erau deschise.

Cealaltă constantă este suportul improvizat. Galeriile turnurilor de aici sunt înguste, cu curenți de aer și nepotrivite pentru trepiede, așa că un Gorillapod prins de balustradă a produs mai multe dintre fotografiile mele nocturne din Praga decât a făcut-o vreodată Manfrotto.

Când să vizitați Republica Cehă

Vara aduce seri lungi și ore albastre la ambele capete ale nopții, dar și poduri și piețe aglomerate încă de la mijlocul dimineții; fotografiile cu orașul pustiu sunt o activitate specifică zorilor. Toamna este anotimpul ideal pentru Elveția Boemă, când pădurile din jurul Porții Pravčická își schimbă culorile, iar potecile rămân practicabile pentru drumeții. Orașele balneare sunt aglomerate în orice anotimp, iar soarele scăzut de iarnă care strălucește prin Colonnada Gorky este un argument în sine pentru lunile reci.

Escapadele în oraș se concentrează în jurul Revelionului, când mii de oameni umplu malurile râului. În decembrie, tocmai îmi instalam echipamentul pe malul Vltavei când spectacolul a început mai devreme și am întors camera pentru a surprinde focurile de artificii care explodau deasupra Rudolfinumului. Rezervați cu mult timp în avans pentru acea săptămână.

Întrebări frecvente