O fotografie reușită depinde în mare măsură de o bună planificare. Găsirea locației potrivite, stabilirea momentului ideal și, în final, ajungerea acolo. Dar uneori poți să-ți faci cât de multe planuri vrei, iar la final totul merge „prost”. Așa m-am simțit în această dimineață aurie din Praga, admirând panorama orașului.
Știam încă dinainte de călătorie că nu voi dormi prea mult în Praga. Sunt prea multe scene frumoase și prea puțin timp pentru a le surprinde pe toate în lumina potrivită. Vara, ora albastră de seară durează până la ora 23:00, în timp ce cea de dimineață începe deja la ora 3:00. De aceea, m-am bucurat foarte mult când am reușit să rezerv un apartament prin AirBnB, situat chiar la poalele castelului. Asta mi-a permis să valorific la maximum timpul dintre (ei bine, somn).
Alarma mi-a sunat la 3:30 dimineața, pentru că înainte de răsărit voiam să fotografiez aleile goale. Ceva ce pur și simplu nu este posibil seara. Dar când am ajuns la intrarea principală în Castelul din Praga, am fost surprins să văd că era închisă. Cumva, presupusesem că poți intra în curtea castelului oricând – da, se pare că nu.
Oricine a fost la Praga și știe unde a fost făcută fotografia cu panorama orașului știe, de asemenea, că drumul prin castel ar dura doar 10 minute. Drumul ocolind castelul, însă… Ei bine, de aceea am început să alerg înapoi pe dealul castelului, prin străzile din Malá Strana și apoi pe lângă podgorii, din nou în sus spre Castelul din Praga. Nici gând să ratez acest moment al răsăritului!
Odată ajuns la locul pe care îl aveam în minte, am știut, încă de la prima privire asupra orașului de pe malul râului Vltava, că sprintul de dimineață a meritat. Cerul s-a transformat într-un portocaliu intens, iar inima Boemiei s-a trezit încet. Când m-am întors, un paznic mi-a făcut un semn prietenos cu capul. Iar porțile castelului s-au deschis brusc.
