Dacă ați fost vreodată în Portugalia, probabil că știți foarte bine ce înseamnă „Azulejo”. Este vorba despre plăci ceramice colorate folosite pentru decorarea clădirilor, palatelor, bisericilor, școlilor etc. De obicei, acestea au forme și nuanțe diverse. Așadar, a fost o mare surpriză pentru noi să descoperim că, de fapt, scopul principal al Azulejo era unul practic, și nu decorativ.
Azulejo
Cuvântul „Azulejo” provine din limba arabă și înseamnă, în esență, „pietre șlefuite”. Aceste pietre erau folosite pentru a acoperi clădirile, astfel încât să regleze temperatura din interior în lunile de vară și de iarnă. Azulejo a fost inspirat de mozaicurile bizantine și romane, cu influențe persane, reprezentate de curbe și motive florale. Azulejo era popular mai ales în Italia (Liguria), Spania și Portugalia. Ulterior, s-a „răspândit” în coloniile spaniole și portugheze. Epoca de aur a producției de Azulejo a fost în secolul al XVIII-lea, când a început producția în masă pentru a satisface cererea unei colonii portugheze – Brazilia.
În zilele noastre, Portugalia este cunoscută în special pentru plăcile ceramice smălțuite cu staniu. Acestea acoperă nu numai clădiri istorice, ci și case moderne, restaurante și baruri etc. În centrul Lisabonei, veți găsi mulți producători care încă mai creează Azulejo. Și, pe lângă modelele florale și figurative, puteți vedea încă multe compoziții Azulejo care ilustrează istoria portugheză sau pur și simplu scene idilice din viață.
Odată am văzut un mozaic frumos în timpul drumeției noastre de la Lisabona la Cascais. Chafariz de Paço de Arcos – „Fântâna veche din Paço de Arcos” era exact stilul nostru preferat de azulejo. Prezenta picturi albastre și albe care se armonizau perfect cu cerul albastru deasupra Lisabonei însorite.








