Amsterdam este capitala Țărilor de Jos, caracterizată de un inel de canale din secolul al XVII-lea (Grachtengordel), înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO în 2010. Centrul istoric cuprinde aproximativ 165 de canale și peste 1.500 de poduri, case înguste cu fronton înclinat spre apă și un rețea de străzi cu trafic redus, care favorizează bicicletele. Principalele muzee (Rijksmuseum, Van Gogh, Stedelijk) se află la distanță de mers pe jos unul de celălalt, în Museumplein.
Cartierul Roșu
În Amsterdam există trei cartiere ale luminilor roșii, dar cel din centru, De Wallen, este cel mai faimos și cea mai veche parte a orașului. Istoria sa se întinde până în secolul al XIV-lea, când zona se afla lângă vechiul port, iar marinarii căutau distracție în apropierea acestuia. Prostituția a devenit legală oficial în Țările de Jos abia în anul 2000, dar cartierul era deja o prezență constantă de secole înainte de acea dată.
Astăzi, în De Wallen există peste 3.000 de vitrine. Fotografierea femeilor este interzisă, dar arhitectura din jurul lor este permisă: frontoane înguste din cărămidă, lumini de neon care se revarsă pe piatra umedă, canalul reflectând culorile.
Oude Kerk
Oude Kerk este considerată de mulți cea mai veche clădire din Amsterdam, datând din jurul anului 1306, și se află chiar în inima cartierului De Wallen. Există un fel special de liniște pe care o simți doar într-un loc care, de obicei, nu se oprește niciodată din mișcare, iar aceasta se instalează aici pentru câteva minute, la ora albastră.
Fotografia de mai sus a fost realizată cu o expunere de 30 de secunde, la f/13 și ISO 200, cu un aparat Sony A7R V, în jurul orei 5 dimineața. Dimineața devreme înseamnă mai puțini oameni în cadru, mai puțin vânt și trafic de ambarcațiuni, astfel încât canalul rămâne limpede pentru reflexii, iar lumina felinarelor se suprapune pentru scurt timp cu cerul încă albastru.
Keizersgracht
Keizersgracht, Canalul Împăratului, a fost numit după Maximilian al Austriei și este cel mai lat dintre cele trei canale principale care înconjoară centrul istoric. Lățimea sa contribuie la aspectul său caracteristic în fotografii: poduri iluminate la ora albastră, fațade cu frontoane de ambele părți și o lățime a apei suficientă pentru a reflecta imaginea.
Iarna, navigația pe anumite porțiuni ale canalelor este restricționată pentru a permite formarea gheții necesare patinajului. A patina prin centrul Amsterdamului, pe lângă casele din secolul al XVII-lea, este una dintre acele activități pe care orașul le păstrează în tăcere.
Montelbaanstoren
Montelbaanstoren este un turn situat pe canalul Oudeschans, construit în 1516 ca parte a zidurilor orașului și folosit inițial ca turn de veghe. Această funcție defensivă a durat doar aproximativ 90 de ani. Partea superioară a fost reconstruită în 1606, fiind dotată cu un ceas care a devenit faimos în zonă pentru că întârzia mereu.
Rembrandt locuia în apropiere și se spune că ar fi pictat turnul de mai multe ori. La apus, lumina caldă se așterne pe cărămidă, iar canalul o poartă mai departe.
Casele plutitoare din Amsterdam
Căutarea unei cazări în Amsterdam duce rapid la anunțuri pentru bărci-locuință, iar prețurile nu sunt deloc mici. Istoria acestor bărci este mai veche decât turismul în sine. Multe dintre ele erau inițial nave de marfă din metal folosite pentru transportul mărfurilor în și din Amsterdam, iar când un proprietar se pensiona, acesta ancora pe un canal și locuia la bord împreună cu familia sa.
Cele mai plate, de formă dreptunghiulară, care plutesc aproape de suprafața apei, sunt uneori numite de localnici „arce moderne”. Acestea au fost construite exclusiv ca locuințe, fiind fixate într-o singură poziție. După cel de-al Doilea Război Mondial, pe fondul crizei locuințelor, tot mai mulți oameni s-au mutat pe apă. Astăzi, în oraș există aproximativ 2.500 de case plutitoare.
Inelul de canale din Amsterdam
Canalele sunt simbolul orașului Amsterdam, cu excepția faptului că nu constituie un singur obiect. Ele se găsesc peste tot în centrul orașului. Grachtengordel este un proiect de inginerie din secolul al XVII-lea, de formă semicirculară, realizat în timpul Epocii de Aur olandeze, și care încă definește aspectul orașului pe hartă.
Papiermolensluis este unul dintre podurile mai mici, numit după firma unui negustor de hârtie care atârna odinioară la colțul străzii Brouwergracht. Era cunoscut și sub numele de Oliekoekensluis, podul uleiului și al clătitelor, după brutarii care își vindeau marfa acolo din tarabe.
Zaanse Schans
Zaanse Schans este o destinație populară pentru o excursie de o zi din Amsterdam, la aproximativ 20 de minute cu trenul de la Amsterdam Centraal până la Zaandijk-Zaanse Schans. Este un sat cu mori de vânt încă funcționale, situat pe malul râului Zaan, unde se pot admira încă meșteșuguri tradiționale olandeze (fabricarea saboților, brânzeturi, vopsele, tăierea lemnului), precum și Muzeul Zaans, aflat chiar în incintă.
În Olanda mai există aproximativ 1.200 de mori de vânt în stare de funcționare. Cu câteva secole în urmă, erau peste 10.000, folosite pentru a pompa apa din zonele joase, a măcina cereale, a stoarce ulei din semințe și a tăia lemne. Moara de vânt verde din fotografia de mai sus este De Gekroonde Poelenburg, o moară de tăiat lemne.
Satul Zaanse Schans se aglomerează până la jumătatea dimineții, așa că o vizită dimineața devreme este cea mai liniștită opțiune.
Când să vizitați Amsterdamul
Luna octombrie aduce lungi ore albastre, canale mai liniștite, iar luminile podurilor se aprind mai devreme. Primăvara aduce sezonul lalelelor în apropiere (Keukenhof, de la sfârșitul lunii martie până la mijlocul lunii mai) și zile mai lungi. Iarna aduce uneori înghețuri puternice, când anumite porțiuni ale canalelor sunt închise pentru ambarcațiuni, pentru a permite patinatorilor să se bucure de gheață. Vara este perioada cea mai aglomerată, cu agitația festivalurilor și centrele pline de lume în weekenduri.
Întrebări frecvente
Câte zile îți trebuie în Amsterdam?
Trei zile întregi sunt suficiente pentru a vizita inelul canalelor, principalele muzee (Rijksmuseum, Van Gogh, Casa Annei Frank) și pentru o excursie de o zi la Zaanse Schans, fără să te grăbești. Două zile sunt suficiente dacă renunți la excursia de o zi. O săptămână îți oferă timp pentru cartierele mai mici (Jordaan, De Pijp, Noord) și dimineți mai liniștite pe apă.
Care este cea mai bună perioadă a anului pentru fotografiat?
Luna octombrie oferă ore albastre lungi, mai puțini turiști decât vara, poduri iluminate și canale liniștite înainte de începerea restricțiilor de iarnă. Primăvara (aprilie-mai) coincide cu sezonul lalelelor la Keukenhof. Evitați weekendurile din mijlocul verii dacă doriți compoziții curate ale canalelor, fără trafic de ambarcațiuni.
Cum se ajunge de la Amsterdam la Zaanse Schans?
Ia trenul de la Amsterdam Centraal către Zaandijk-Zaanse Schans. Călătoria durează aproximativ 20 de minute, iar satul cu mori de vânt se află la aproximativ 15 minute de mers pe jos de gară. De asemenea, există autobuze care circulă direct de la Centraal. Dacă pleci devreme, înainte de sosirea grupurilor de turiști, vei avea parte de alei goale, în loc de un sat aglomerat.
Se poate vizita Amsterdamul pe jos?
Da. Centrul istoric, inclusiv inelul de canale și majoritatea muzeelor importante, se încadrează într-o zonă pe care o poți traversa pe jos în 30-40 de minute. Bicicletele sunt mijlocul de transport preferat al locuitorilor, iar infrastructura pentru biciclete este densă, așa că ai grijă când traversezi pistele de biciclete. Tramvaiele acoperă distanțe mai mari.
Se poate fotografia în Cartierul Roșu?
Fotografierea femeilor din vitrine este interzisă și se aplică cu strictețe. Fotografierea arhitecturii, a canalelor, a podurilor și a peisajelor stradale generale din De Wallen este permisă. Țineți aparatele foto îndreptate în altă direcție decât vitrinele. Ora albastră este un moment bun pentru a fotografia zona, când luminile de neon se contopesc cu cerul.
De ce sunt casele din Amsterdam atât de înguste?
Istoric vorbind, impozitul pe proprietate de-a lungul canalelor se baza pe lățimea fațadei, așa că proprietarii au construit case înalte și adânci, în loc de case late. Rezultatul este reprezentat de rândurile de case cu fronton, strâns înghesuite de-a lungul Grachtengordel, adesea prevăzute cu cârlige în partea de sus pentru a trage mobilierul pe exterior, deoarece scările din interior sunt prea abrupte și înguste.
