O parte a turului nostru prin Parcul Geoforest Kilim din Langkawi a fost hrănirea vulturilor. Deși recomand cu căldură un tur în parc în general, am păreri împărțite în ceea ce privește partea cu hrănirea vulturilor.
Vulturii sunt animale sălbatice; i-am vizitat în habitatul lor natural, nu într-o grădină zoologică. Modul în care se desfășura hrănirea era următorul: ghidul turistic avea o găleată mică cu mâncare și o arunca în apă. Din fericire, doar ghidul a făcut acest lucru; participanților la tur nu li s-a permis să arunce mâncare. Văzând mâncarea, multe vulturi au început să zboare în cerc și să „vâneze” prada. Am putut asista la acest spectacol timp de aproximativ 2 minute.
Până aici, totul bine, și a fost frumos de privit, deoarece era ceva nou pentru mine. Mi-am schimbat părerea când am văzut – la 5 minute după noi – următoarea barcă făcând același lucru. Dacă vulturii sunt hrăniți la fiecare câteva minute, devin mai degrabă ca animalele de la grădina zoologică – în ciuda faptului că se află în habitatul lor natural.
Oricum, când ne-am continuat turul, am observat ceva. Vulturii care zburau în cercuri în jurul bărcii noastre de turism erau toți relativ mici și aveau o nuanță roșu-maroniu. Acum, în copaci, am văzut doi reprezentanți ai speciei mult mai mari. La observarea mea, ghidul nostru a subliniat că acestea sunt vulturi de mare cu burtă albă.
Un vultur de mare cu burtă albă crește până la 85 cm înălțime și are o anvergură a aripilor de până la 220 cm. Aceștia doi doar au observat spectacolul de pe margine, dar nu au participat. Doar milane brahmane, mult mai mici, au luat bucățile pe care ghidul nostru le-a aruncat în apă.








