Nu mă satur niciodată să fotografiez Universitatea din Wrocław. În timp ce unele universități au un aspect steril și instituțional, Universitatea din Wrocław nu seamănă deloc cu acestea; nu arată ca un loc plin de săli de curs și amenzi la bibliotecă. Are acea atmosferă ușor magică a unui decor de teatru: fațada aceea palidă și ornamentată, turnul, rândurile de ferestre care se colorează în aur, una câte una, pe măsură ce cineva își amintește să aprindă o lampă. O încadrez de jos, cu o franjură de crengi de copaci la marginea cadrului. Râul îmi aduce reflexia acelor clădiri încântătoare sub formă de panglici lungi și ondulate.
Insula Slodowa, un paradis al studenților
Adevăratul subiect, însă, nu îl constituie doar clădirile. Este insula însăși. De mult timp un refugiu pentru studenți, insula face ceea ce face aproape în fiecare seară, din aprilie până în octombrie: se umple de studenți care și-au părăsit băncile de la facultate pentru iarba de pe Insula Slodowa. Sosesc în cupluri și grupuri, cu pături rulate sub braț, iar unii dintre ei cară o ladă de bere cumpărată de la chioșcul de lângă pod. Insula a devenit faimoasă în rândul localnicilor deoarece consumul de alcool în public nu este permis în Polonia, dar pe insulă, poliția îi lasă, de cele mai multe ori, în pace. Așadar, studenții care sosesc pe măsură ce se lasă seara nu vin neapărat pentru priveliște; vin pentru că toată lumea este acolo și regulile care se aplică în alte părți ale orașului nu se aplică neapărat pe insulă. Vin cu păturile și berea lor pentru că Insula Slodowa este locul în care se va desfășura cea mai mare parte a vieții lor academice, acea parte care nu se regăsește în programa de studiu și nu este inclusă în niciun examen.
Acesta este un loc unde obișnuiam să venim eu și Daria; de fapt, era unul dintre locurile noastre preferate din oraș, așa că este întotdeauna special. Vin mereu aici când sunt în Wroclaw, și de obicei la aceeași oră din zi. Vin la apus, când soarele coboară încet, iar râul, reflectând luminile universității, este auriu și ondulat, ca o foaie de cupru ciocănit. De cealaltă parte, turnul baroc al universității strălucește în lumina albastră a amurgului.
Fotografierea universității la apus
Mi-am așezat trepiedul pe iarba de la capătul vestic al insulei, acolo unde terenul se înclină spre râu. În spatele meu, grupuri de studenți stau strânși unii lângă alții, fețele lor fiind iluminate de ecranele telefoanelor. Un cuplu stă puțin la distanță de restul, cu picioarele atârnând aproape deasupra apei. Nimeni nu se uită la universitate. Este, fără îndoială, cea mai fotografiată clădire din Wroclaw, dar aici, pe o insulă populată temporar de studenți, tinerii care învață în interiorul ei îi întorc spatele, concentrându-se în schimb pe dispozitivele lor.
Pe măsură ce ultimele raze de lumină a zilei se estompează, reflexia universității începe să capete o nuanță intensă de bronz, iar ferestrele de pe malul celălalt trec de la auriu la alb pe măsură ce se aprind lămpile de la ferestre; mă gândesc la aceste tranziții: arhitectura care se supune atmosferei și istoria care cedează locul prezentului. Acesta este unul dintre motivele pentru care mă întorc mereu în acest loc și îmi instalez aparatul foto pe aceeași porțiune de iarbă.
