Zilele în Berlin sunt acum mai scurte și mai reci, iar gândurile mi se îndreaptă inevitabil spre iarna care se apropie. Îmi reamintesc că această perioadă a anului este perfectă pentru a descoperi capitalele nordice ale Europei, unde iarna înseamnă mai mult decât simpla nuanță de gri de pe străzi. Această fotografie a fost făcută într-o iarnă albă, la apus, în Vilnius. Când temperaturile coborau până la -27 de grade, se auzea chiar și crăpătura apei înghețate a râului Vilnia în depărtare.
Și-ar fi dorit să o poată duce acasă
Biserica Sfânta Ana este renumită pentru faptul că reprezintă un exemplu de arhitectură gotică flamboyantă din cărămidă în Lituania. Ceea ce era fascinant era faptul că exteriorul bisericii a rămas aproape neschimbat încă din secolul al XV-lea, când a fost ridicată. Datorită Bisericii Sfânta Ana, centrul vechi al orașului Vilnius ar putea fi înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
O legendă celebră povestește că tânărul Napoleon, după ce a văzut Biserica Sfânta Ana din Vilnius, a spus că și-ar fi dorit să o poată lua cu el acasă, la Paris, pur și simplu în palmele sale. Nu-i așa că este o metaforă frumoasă? În zilele noastre, însă, tot ce pot spune este că mă bucur că pot lua cu mine acasă această amintire a Bisericii Sfânta Ana.
