La șaisprezece ani am fost la Roma într-o excursie școlară. Îți vine să crezi că ceea ce mi-a rămas cel mai mult în minte a fost podul Castel Sant’Angelo – mai mult decât Colosseumul, chiar în Italia?
Nici acum nu pot explica pe deplin de ce. Poate e felul în care statuile par să vegheze asupra orașului, sau modul în care cetatea se înalță la capătul podului, ca o promisiune a unor povești nespuse.
Două decenii mai târziu, m-am întors – nu ca turist, ci ca fotograf. Și de data aceasta, am vrut să surprind senzația pe care mi-o trezea acea amintire.
În căutarea simetriei perfecte
Luna martie mi-a fost favorabilă. Copacii erau goi, oferind o priveliște largă de-a lungul Tibrului. Am înconjurat Castelul Sant’Angelo zile întregi, trecând peste pod, trecând pe sub el și privind de pe malul celălalt al râului, căutând o compoziție care să îmbine armonios amintirea și geometria.
Locul pe care l-am ales a fost malul opus al Tibrului, imediat după Ponte Sant’Angelo. Din acest unghi, podul îndreaptă privirea direct spre cetate. Arcadele sale se oglindesc în apele liniștite ale râului, creând un ritm de lumină și umbră care pare aproape muzical.
Pe măsură ce soarele dispărea, felinarele aurii ale Romei luminau podul. Am așteptat acel moment de tranziție în care cerul capătă o nuanță intensă de cobalt, dar înainte ca noaptea să înghită toate detaliile. Aceasta este magia „orei albastre” – acel moment perfect între zi și noapte, când tonurile calde se îmbină cu nuanțele reci de albastru.
Fotografierea Castelului Sant’Angelo la ora albastră
Pentru această fotografie, am dorit o expunere îndelungată care să netezească suprafața apei și să scoată în evidență reflexiile. Setări
EXIF: Sony ILCE-7RM5 | ISO 100 | f/16 | 30 de secunde | montat pe trepied.
La diafragma f/16, luminile difuze ale lămpilor au devenit perfect conturate, conferind scenei o simetrie eterică. Expunerea de 30 de secunde a estompat mișcarea râului, transformându-l într-o suprafață oglindită care reflecta strălucirea cetății.
Sfat foto:
Vino cu 30 de minute înainte de apusul soarelui pentru a-ți ocupa locul.
Folosiți un declanșator la distanță sau temporizatorul de 2 secunde pentru a evita mișcarea aparatului foto.
O cârpă din microfibră ajută la curățarea malurilor râului Tiber, care se acoperă de ceață în luna martie.
Verifică dacă există reflexii: apa liniștită îți servește drept oglindă; ajustează-ți ușor înălțimea dacă bărcile sau lumina o tulbură.
De ce este importantă această scenă
Pentru mine, acesta nu a fost doar un alt peisaj urban. Fotografierea Castelului Sant’Angelo a fost o modalitate de a mă întoarce la uimirea acelui adolescent de șaisprezece ani — momentul în care am realizat pentru prima dată că arhitectura poate vorbi prin intermediul luminii.
E amuzant cum, după ani întregi în care ai căutat expunerea perfectă, uneori ceea ce încerci de fapt să surprinzi este o amintire.
Continuă explorarea
Dacă ți-a plăcut această poveste din Roma, s-ar putea să-ți placă și:
Fiecare scenă m-a învățat ceva diferit despre sincronizare, răbdare și despre felul în care lumina transformă chiar și cele mai familiare locuri în ceva de neuitat.
Râul Tiber din Roma prezintă originea, istoria și rolul râului în trecutul Romei.
Citește și celălalt articol de pe blogul meu despre:
- povestea mea despre cum am fotografiat Verona de la Castel San Pietro
