Berlinul este capitala Germaniei, un oraș cu aproximativ 3,7 milioane de locuitori, întins de-a lungul râurilor Spree și Havel. Centrul istoric se află în cartierul Mitte, unde Poarta Brandenburg, Reichstagul, Catedrala din Berlin și Insula Muzeelor se află la o distanță de maximum 30 de minute de mers pe jos una de cealaltă. Turnul de televiziune din Alexanderplatz, cu o înălțime de 368 de metri, este în continuare cea mai înaltă structură din țară, iar cartierul guvernamental construit după căderea Zidului, de-a lungul râului Spree, a adăugat un strat arhitectural contemporan peste cel istoric. Aproape o treime din suprafața orașului este ocupată de parcuri, lacuri și păduri, motiv pentru care majoritatea lucrărilor mele din Berlin se împart între două extreme: centrul aglomerat și lacurile liniștite din nord, din jurul Tegel.
Alexanderplatz
O furtună de 30 de minute deasupra catedralei, fotografiată de la etajul 19 al hotelului Park Inn. Balconul acela fusese inițial ales pentru a surprinde apusul. Nu se anunțase ploaie înainte de ora 23:00, așa că, atunci când norii au început să se adune deasupra Turnului de Televiziune, aproape că mi-am strâns lucrurile. Balconul era suficient de ferit pentru a putea continua să lucrez, iar când furtuna a trecut, a lăsat în urmă un cer roz în spatele Catedralei din Berlin, pe care nu l-aș fi putut surprinde de pe stradă.
Piața însăși reprezintă centrul simbolic al fostului Berlin de Est: clădiri din perioada postbelică, un turn de televiziune finalizat în 1969, întregul spațiu fiind reconstruit în spiritul urbanismului socialist. La nivelul solului, Ceasul Mondial Urania se află aici încă din 1969 și rămâne unul dintre cele mai sigure puncte de întâlnire din centru. Prietenii obișnuiau să spună „ne întâlnim la Ceasul Mondial” înainte de a ieși, iar fraza abia s-a schimbat în 30 de ani.
Park Inn by Radisson, situat în aceeași piață, are 37 de etaje și o platformă de observare pe acoperiș, deschisă și pentru cei care nu sunt oaspeți ai hotelului, contra unei mici taxe. Turnul de televiziune se află la nivelul ochilor, catedrala se profilează în prim-plan peste Spree, iar orizontul vestic se întinde până la Funkturm și Stadionul Olimpic în serile senine. Dacă rezervați o cameră, alegeți una pe partea cu vedere spre Turnul de televiziune; partea opusă are vedere spre blocurile de apartamente din era RDG.
Turnul de televiziune văzut din Storkower Straße
Cea mai fotografiată priveliște a Turnului de televiziune este cea dinspre catedrală. Cea mai utilă, pentru mine, este cea dinspre est. Storkower Straße, la câteva stații distanță pe inelul S-Bahn, aliniază turnul cu Berliner Dom, Rotes Rathaus și (mult mai în spate) turnul de radio Funkturm din vest. De pe un singur pod poți surprinde patru repere într-un singur cadru, ceea ce este rar într-un oraș atât de întins.
Am fotografiat această priveliște în trei condiții diferite: o panoramă a cerului după ce s-a risipit o furtună puternică, o scenă de toamnă obținută prin combinarea a două fotografii (apusul de soare în fundal, ora albastră în prim-plan, o jumătate de oră mai târziu) și o imagine nocturnă realizată cu tehnica tilt-shift, în care prim-planul monoton este estompat, astfel încât privirea se îndreaptă spre orizont. Niciuna dintre ele nu ar fi ieșit bine într-o zi senină. Podul are nevoie de vremea potrivită pentru a oferi ceva interesant.
Poarta Brandenburg
Cele mai multe fotografii ale porții sunt realizate din partea de est. Pariser Platz este închisă traficului auto, turiștii se adună acolo, iar statuia Victoriei din Quadriga este orientată spre est, ceea ce face ca acea parte să pară fațada principală. Partea vestică este mai puțin evidentă, dar are două elemente importante pentru fotografi: culoarea soarelui răsărind în spatele coloanelor și dârele de lumină lăsate de mașinile care trec pe Straße des 17. Juni. O diafragmă mică (f/22), expuneri de trei secunde, și veți surprinde atât farurile, cât și indicatoarele de direcție intermitente.
În timpul Festivalului anual al Luminilor, care are loc în octombrie, poarta este iluminată cu jocuri de lumini rotative. Tema trandafirului roșu este cea mai ușor de recunoscut; legătura cu Parisul este evidentă. Festivalul este, de asemenea, cel mai prost moment pentru a găsi o compoziție clară: toți fotografii din Berlin se află în aceeași piață. Trucul pe care îl folosesc este să ajung cu o zi înainte de începerea oficială, când iluminările de testare sunt uneori deja în funcțiune, dar mulțimea nu s-a format încă. Sub Pariser Platz, stația U55 Brandenburger Tor este încă aproape goală și este una dintre cele mai curate stații de U-Bahn din oraș pentru a fotografia.
Cartierul guvernamental
Reichstagul, cu cupola sa de sticlă proiectată de arhitectul Norman Foster, se află pe o cotitură a râului Spree, vizavi de Paul-Löbe-Haus, clădirea de birouri a parlamentului finalizată în 2001. Contrastul dintre piatra din secolul al XIX-lea și sticla contemporană este motivul pentru care această porțiune a râului este una dintre plimbările mele preferate din Berlin. Cupola este deschisă publicului, gratuit, cu rezervare prealabilă prin intermediul Bundestagului.
Cartierul acesta își dezvăluie frumusețea cel mai bine în serile ploioase. Asfaltul ud reflectă clădirile la fel de clar ca și râul, iar clădirile din beton și sticlă nu mai par atât de reci odată ce suprafața se udă. O mică cafenea cu pereți curbați, ascunsă între marginile ascuțite ale birourilor, a fost o imagine pe care am păstrat-o în minte luni întregi înainte să o fotografiez. Cercul uscat de sub acoperișul ei, în contrast cu asfaltul ud din jur, constituia întreaga imagine.
Catedrala din Berlin
Catedrala din Berlin, finalizată în 1905, este cea mai mare biserică din Berlin și, în ciuda dimensiunilor sale, este protestantă, nu catolică. Cupola se conturează pe fundalul Turnului de Televiziune din aproape orice punct de-a lungul râului Spree, motiv pentru care cele două apar împreună în majoritatea panoramelor orașului Berlin. Catedrala a fost grav avariată în timpul războiului și a fost redeschisă abia în 1993, după o lungă restaurare.
Această singură fotografie a ieșit din întâmplare. Seara următoare era superluna, iar eu găsisem deja un loc lângă Oranienburger Straße pentru a face poza. Eu și Daria ne-am plimbat pe malul râului cu două beri, fără intenția de a fotografia ceva, până când ea a început să repete cât de frumos arăta catedrala cu luna chiar deasupra ei. Am scos trepiedul pentru a face o singură fotografie. Noaptea superlunii de a doua zi a fost complet înnorată, așa că aceasta a fost singura fotografie cu luna pe care am făcut-o în acel an.
Insula Muzeelor
Insula Muzeelor se află pe malul râului Spree, chiar în amonte de catedrală, și găzduiește cinci muzee: Pergamon, Bode, Alte Nationalgalerie, Neues Museum și Altes Museum. Ansamblul figurează pe lista UNESCO din 1999, fiind recunoscut ca o viziune rară din secolul al XIX-lea asupra muzeelor ca un singur complex civic (Museumsinsel).
Muzeul Bode, situat în extremitatea nord-vestică a insulei, este cel mai fotogenic din exterior. Cupola și fațada curbată încadrează râul pe trei laturi, iar în lumina difuză clădirea pare aproape o corabie ancorată împotriva curentului. În interior, găzduiește una dintre cele mai mari colecții bizantine din lume, precum și sculpturi medievale și renascentiste, inclusiv opere atribuite lui Donatello. La o scurtă plimbare spre sud, Neue Wache (proiectată de Karl Friedrich Schinkel, finalizată în 1818) este memorialul central al Germaniei dedicat victimelor războiului și dictaturii. În interiorul sălii goale, „Mama cu fiul ei mort” a lui Käthe Kollwitz se află sub un oculus deschis: ploaia cade direct pe sculptură, iar iarna zăpada se așează pe ea.
Bebelplatz și Gendarmenmarkt
La câțiva pași mai departe de-a lungul bulevardului Unter den Linden, piața Bebelplatz este încadrată de Universitatea Humboldt, Staatsoper și Catedrala Sfânta Hedwig. Cel mai important element al pieței nu se vede la prima vedere: în pavaj este încastrat un panou de sticlă; prin el se vede o mică încăpere albă și goală, prevăzută cu rafturi construite pentru cărțile care au fost arse aici pe 10 mai 1933. Inscripția de pe margine îl citează pe Heinrich Heine: „Acesta a fost doar un preludiu; acolo unde se ard cărți, în cele din urmă se vor arde și oameni.” A fost scrisă cu mai bine de un secol înainte ca arderea să aibă loc exact în acest loc.
La o scurtă plimbare spre sud, Gendarmenmarkt este cea mai armonioasă piață din centrul Berlinului: Konzerthaus în mijloc, Deutscher Dom la capătul sudic și Catedrala Franceză (Französischer Dom) situată vizavi, din nord. Catedrala Franceză este cea mai veche dintre cele două, fiind construită de comunitatea huguenotă la începutul secolului al XVIII-lea. Catedrala Germană a fost distrusă în timpul războiului și reconstruită după reunificare, deoarece piața se afla în fostul Berlin de Est.
Am făcut această fotografie cu o zi înainte de începerea oficială a Festivalului Luminilor, din întâmplare. Credeam că festivalul începuse deja și m-am supărat când am văzut că jumătate din iluminat lipsea. Deutscher Dom s-a dovedit a fi excepția: era iluminat suficient cât să se distingă pe fundalul cerului nocturn, iar în jur nu se afla aproape niciun alt fotograf, deoarece toată lumea era pe partea Konzerthaus-ului. Câțiva trecători au trecut pe acolo pe durata expunerilor.
Potsdamer Platz
Potsdamer Platz a fost distrus în timpul războiului și a rămas în mare parte pustiu pe toată durata perioadei RDG: Zidul trecea chiar prin mijlocul său. După 1989, a fost reconstruit de la zero ca un cartier comercial contemporan, clădirile Sony Center și Daimler dând tonul arhitectural. Bunicul meu obișnuia să descrie locul ca fiind niște pajiști și un iaz înainte de apariția noilor turnuri, lucru greu de imaginat acum, stând în mijlocul pieței.
Pentru expunerea îndelungată am așteptat trei luni ca vremea să fie favorabilă. Pentru a surprinde mișcarea clară a norilor deasupra turnurilor, aveam nevoie de un vânt puternic dinspre vest; cu un vânt mai slab, norii se întind și se estompează. Ședința foto propriu-zisă a durat aproximativ cinci ore. De la Poarta Brandenburg, mergeți spre dreapta, iar Potsdamer Platz este următorul tronson arhitectural emblematic care merită vizitat.
City West
Dacă te plimbi pe Kurfürstendamm sau pe Tauentzienstraße, poți simți uneori cum trebuie să fi arătat Berlinul în anii 1920: KaDeWe la un capăt al bulevardului, Biserica Memorială la celălalt, și o istorie a cabaretului care a marcat acest cartier înainte de război. Partea de vest a orașului și-a păstrat caracterul burghez chiar și după reunificare, în timp ce centrul de greutate al vieții de noapte s-a mutat spre est.
Mai la vest, Stadionul Olimpic a fost finalizat în 1936, iar capacitatea sa a ajuns la aproximativ 74.000 de locuri după renovarea efectuată în vederea Cupei Mondiale din 2006. Ca suporter al echipei Hertha BSC, frecventez acest stadion de peste 14 ani. Lumina pătrunde clar doar prin poarta vestică deschisă în câteva zile pe an, iar pe 10 martie 2014 s-au aliniat condițiile: un camion de livrări a ieșit, poarta a rămas deschisă câteva minute, iar soarele a pătruns prin spațiul liber și s-a reflectat în vasul care adăpostește flacăra olimpică. Între stadion și oraș, turnul de radio Funkturm (1924-1926) și Centrul Internațional de Congrese, în mare parte gol, situat lângă acesta, formează o versiune diferită a Berlinului de Vest: un futurism care s-a transformat în nostalgie.
Alt-Tegel
Alt-Tegel este cartierul din nordul orașului în care am trăit 95% din viață înainte de a mă muta în Portugalia. Pe aici se spune că „Berliner Pflanze” (planta berlineză) înseamnă că, odată ce-ți pui rădăcinile undeva, rămâi acolo până la moarte. Atât părinții, cât și bunicii mei au crescut în acest cartier. Eu sunt excepția din familie.
Podul Sechserbrücke, un mic pod cu taxă de cinci penny peste portul Tegeler Hafen, construit în 1908, este cea mai fotografiată construcție din zonă. Străzile pavate cu pietre din apropiere mai găzduiesc încă pompe de apă potabilă funcționale, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ne-am întors într-o toamnă pentru a goli vechiul apartament, iar în acea săptămână am realizat cea mai mare parte a seriei Tegel, știind că ar putea fi ultima dată când fotografiez zona în culorile toamnei.
Lacul Tegel
Lacul Tegel este al doilea lac ca mărime din Berlin, având o suprafață de aproximativ 4,6 kilometri pătrați și o adâncime maximă de 24 de metri. Pădurea de pe malul nordic este atât de deasă încât uiți că te afli încă în capitala Germaniei; poți merge pe jos o oră fără să treci peste nicio șosea.
Toamna, copacii de-a lungul Promenadei Greenwich capătă toate nuanțele de galben și ruginiu. Promenada poartă numele cartierului londonez Greenwich, înfrățit cu Reinickendorf, cartierul berlinez în care se află lacul. Tunurile de-a lungul aleii au fost un cadou din partea cartierului Greenwich. Vaporul Moby Dick, în formă de balenă, traversează portul la fiecare oră: bunicii mei obișnuiau să mă ducă cu el când eram copil, pe tot traseul până la Wannsee. Când m-am mutat în Portugalia, au circulat zvonuri că vaporul urma să fie scos din circulație; în călătoria de toamnă înapoi, acesta era încă ancorat la Tegeler Hafen.
Când să vizitați Berlinul
Perioadele de la sfârșitul lunii aprilie până în iunie și de la septembrie până în octombrie oferă cel mai bun echilibru între vremea blândă, zilele lungi și lumina de seară favorabilă. Lunile iulie și august pot fi caniculare, iar berlinezii pleacă adesea spre Marea Baltică. În decembrie aglomerația este mare în jurul târgurilor de Crăciun de la Gendarmenmarkt și din fața Primăriei Roșii, dar zilele sunt scurte, iar lumina este cenușie. În general, iarna este umedă și rece, ceea ce se potrivește mai bine cartierului guvernamental și catedralei decât parcurilor. Trei zile întregi acoperă Mitte, Insula Muzeelor și un apus de soare de la Alexanderplatz. O a patra zi adaugă Stadionul Olimpic, Funkturm sau Lacul Tegel din nord. O a cincea zi deschide Potsdam și Sanssouci, la o jumătate de oră spre vest cu trenul regional.
Întrebări frecvente
Care este cea mai bună perioadă a anului pentru a vizita Berlinul?
Perioada sfârșitul lunii aprilie – iunie și septembrie – octombrie oferă cel mai bun echilibru între vremea blândă, aglomerația redusă și lumina fiabilă a serii. Lunile iulie și august sunt caniculare. Decembrie este aglomerat datorită târgurilor de Crăciun, dar este rece și zilele sunt scurte. Lunile ianuarie și februarie sunt liniștite și cenușii, ceea ce este ideal pentru fotografii arhitecturale pline de atmosferă în jurul catedralei și al cartierului guvernamental.
Câte zile îți trebuie în Berlin?
Trei zile întregi sunt suficiente pentru a vizita cartierul Mitte, Insula Muzeelor, Poarta Brandenburg, zona Reichstagului și pentru a admira apusul de soare de la Alexanderplatz. O a patra zi vă permite să vizitați Stadionul Olimpic, Charlottenburg sau Lacul Tegel din nord. O a cincea zi vă oferă posibilitatea unei excursii la Potsdam și Sanssouci, la o jumătate de oră spre vest cu trenul regional. În mai puțin de trei zile veți vedea doar axa centrală, care reprezintă doar o mică parte a orașului.
Care este cel mai bun loc din Berlin pentru a admira apusul?
Terasa de pe acoperișul hotelului Park Inn by Radisson din Alexanderplatz oferă una dintre cele mai clare priveliști din centrul orașului, cu Turnul de Televiziune la nivelul ochilor și catedrala în prim-plan. Pentru o panoramă mai largă a orizontului, strada Storkower Straße, situată la est, aliniează turnul cu catedrala, Rotes Rathaus și Funkturm în depărtare. Cupola Reichstagului la apusul soarelui este, de asemenea, impresionantă, dar rezervările se epuizează cel mai repede.
Se poate vizita Berlinul pe jos?
Centrul Berlinului poate fi parcurs pe jos de-a lungul râului Spree, de la Reichstag, prin Insula Muzeelor și până la Alexanderplatz, acoperind astfel majoritatea atracțiilor turistice principale în aproximativ 90 de minute, într-un ritm relaxat. Distanțele până la cartierele din vest (Charlottenburg, Stadionul Olimpic) și lacurile din nord sunt suficient de mari încât U-Bahn sau S-Bahn vă economisesc timp. Un bilet valabil o zi este suficient pentru majoritatea vizitelor.
Se poate urca în cupola Reichstagului?
Da. Cupola de sticlă este deschisă publicului gratuit, cu rezervare în avans pe site-ul Bundestagului. Rampa în spirală din interior oferă o panoramă de 360 de grade asupra cartierului Mitte, cu cartierul guvernamental chiar sub tine și Turnul de televiziune la orizontul estic. Locurile pentru apusul soarelui se ocupă cel mai repede. Adu un act de identitate cu fotografie pentru controlul de securitate.
Merită să vizitezi Insula Muzeelor?
Da, în special Pergamon pentru artefactele antice, inclusiv Poarta lui Ishtar, și Bode pentru sculptură și artă bizantină. Un bilet combinat acoperă toate cele cinci muzee pentru o zi, ceea ce reprezintă cea mai eficientă modalitate de a vizita mai multe dintre ele. Exteriorul clădirilor și malul râului sunt gratuite și merită vizitate chiar și fără a intra în vreunul dintre muzee.
Merită să urci în Turnul de televiziune?
Priveliștea este frumoasă, iar restaurantul rotativ oferă o experiență de încredere, dar orașul de jos este mai plat decât cel oferit de majoritatea turnurilor panoramice, deoarece Berlinul nu are alte clădiri înalte în apropiere. Platforma de pe acoperișul hotelului Park Inn, aproape la aceeași înălțime și situată chiar în fața Turnului TV, oferă un cadru mai interesant, deoarece turnul rămâne în imagine.
Care este cel mai bun loc pentru fotografiat din Berlin?
Aleea de-a lungul râului Spree, între Reichstag și Insula Muzeelor, în jumătatea de oră de după apusul soarelui, oferă reflexii în sticlă, reflexii în râu și catedrala iluminată, toate într-un singur cadru. Pentru ceva mai puțin evident, Storkower Straße, în est, reunește Turnul de Televiziune, catedrala, Rotes Rathaus și Funkturm într-o singură compoziție. Alt-Tegel, toamna, este alternativa liniștită pentru oricine s-a săturat de centrul orașului.
