Odată ce vezi o fotografie a Golfului Kotor făcută din ruinele antice situate în munții de deasupra, nu poți să nu visezi să vizitezi acest loc. Kotor, în Muntenegru, a fost un vis fotografic pentru Nico timp de cel puțin doi ani, dar călătoria părea mereu atât de lungă din Berlin, întrucât nu existau zboruri directe.
Așa a fost până în momentul în care am decis să ne petrecem Revelionul în Podgorica, care se află la doar 65 km distanță de Kotor – nu puteam rata ocazia.
În prima zi a anului 2017, am părăsit Podgorica și ne-am îndreptat spre Kotor. Având în vedere că pe 1 ianuarie circulau puține autobuze spre Kotor, am luat un taxi.
S-a dovedit a fi o idee foarte bună, deoarece vremea era pur și simplu perfectă, iar timp de aproximativ două ore am avut ocazia să admirăm peisajul cu văile sale de un verde intens și munții negri (de unde provine și numele „Muntenegru”).
Pe vârfuri se aflau doar câteva norișoare pufoase, și ni se părea că arătau obosiți după petrecerea de aseară. De câteva ori, inima ne-a bătut mai tare când șoferul a făcut viraje de 180 de grade și am putut zări prăpastia și marea turcoaz, chiar dacă doar pentru o clipă.
Fiord din sudul Europei
Când am ajuns la Kotor, tensiunea ne-a crescut și mai mult de emoție. De pe țărm nu se vedea Marea Adriatică. În această parte a Muntenegrului, marea pătrunde adânc în uscat și în munți, creând o ria – un canion fluvial scufundat, care arată ca un fiord – numit Boka Kotorska în limba locală.
Apa era de un albastru turcoaz, contrastând cu stâncile care se înălțau deasupra – Orjen și Lovćen, care, privite din această perspectivă, păreau că închid golful. În spatele nostru, clădirile albe ale orașului se detașau pe fundalul munților întunecați, care se profilau amenințător deasupra micilor clădiri palide.
În lumina caldă a apusului, se zărea vechea cetate din Kotor, atât de liniștită și pustie la ora aceea.
Orașul pisicilor
Ne-am lăsat bagajele ne despachetate în apartamentul nostru de pe Airbnb, am luat aparatul foto, câteva felii de pizza și am plecat să facem poze înainte să se întunece. A fost un început bun de an nou! După câteva ore de plimbare, am descoperit că Kotorul este destul de interesant și noaptea.
Tot pământul din oraș era acoperit cu pietre albe de pavaj care, atunci când erau umezite de aerul serii, reflectau luminile într-un mod care făcea ca întregul oraș să pară construit din marmură. În magazinele de suveniruri, am văzut cărți poștale cu „pisicile din Kotor”. La început, am crezut că este din cauza pietrelor acelea (în poloneză, pietrele de pavaj se numesc „pietre de pisică”), dar apoi, când ne-am uitat în jos, am văzut o mulțime de pisici de toate formele, mărimile și culorile alergând pe străzi și miaunând zgomotos. Era un adevărat oraș al pisicilor!
Orașul vechi din Kotor și Cetatea Venețiană, incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO
Kotor este un sit inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO – la fel ca și orașul vechi din Kotor și cetatea venețiană de pe dealul Sfântului Ioan. Orașul vechi în sine este mic (961 de locuitori, conform Wikipedia), dar te poți rătăci tot timpul. Cu toate acestea, există un lucru de care poți fi sigur – odată ce crezi că te-ai rătăcit, vei ajunge întotdeauna înapoi în piața Catedralei Sfântul Tryphon – sediul Episcopiei Romano-Catolice.
Catedrala a fost construită în 1166 și este una dintre cele mai ornamentate clădiri din Kotor din perioada medievală. Se află aproape în centrul orașului, iar contrastul dintre zidurile sale albe și munții din spate este impresionant. În afară de această catedrală, lui Nico i-a plăcut arhitectura Porții Mării și a Porții Râului din Kotor – părți ale fortificației orașului, care datează din secolul al IX-lea. I-au plăcut atât de mult, încât s-a trezit înainte de răsărit pentru a le fotografia în „ora albastră”, când orașul încă doarme.
O vizită la Kotor iarna
Iarna este o perioadă potrivită pentru a vizita Kotor, deoarece nu sunt prea mulți turiști care vin cu vasele de croazieră. Ne-am putut bucura de oraș fără să ne înghesuim printre mulțime. A fost, de asemenea, o ocazie bună pentru Nico să facă fotografii fără oameni în cadru. Cu toate acestea, de îndată ce am decis să urcăm la fortăreața venețiană care domină orașul, am descoperit că nu suntem singurii străini din zonă și ni s-a părut că toată lumea vine la Kotor, ocolește orașul și se duce să vadă fortăreața.
Cetatea venețiană de pe dealul Sfântului Ioan
Am petrecut aproape toată ziua pe dealul Sfântului Ioan, unde se află cetatea. Ne-am plimbat în sus și în jos, încercând să găsim cadrul perfect pentru fotografii, rămânând fără suflare tot timpul, uimiți de priveliștea orașului cu acoperișurile sale roșii la picioarele noastre, de apa turcoaz a golfului și de munții întunecați de deasupra, care păreau periculoși.
Cetatea Kotor de pe dealul Sfântului Ioan îmbină elemente arhitecturale din stilurile iliric, bizantin și venețian. Cetatea a fost construită în secolul al VI-lea de împăratul Iustinian I. Construcția a fost însă finalizată în perioada venețiană, când orașul a căzut sub stăpânirea venețienilor. În prezent, ruinele cetății sunt singurele vestigii ale gloriei sale, dar sunt în continuare impresionante, și nu doar pentru că trebuie să urci sute de trepte abrupte pentru a o vedea în întregime. A fost, de asemenea, o doză de adrenalină să urcăm acolo, deoarece treptele nu sunt bine restaurate în toate părțile, iar uneori, priveliștea se afla chiar sub picioarele noastre.
O incursiune în fortificațiile din Kotor înainte de începerea lucrărilor de restaurare
Fortificațiile din Kotor au fost grav distruse de cutremure, cel mai recent dintre acestea având loc în 1969. În același an, ele au fost incluse pe Lista patrimoniului mondial UNESCO în pericol. Deși restaurarea a avut loc în 2003, aceasta s-a realizat în mare parte în oraș. Cetatea superioară poartă încă semnele timpului, ale eroziunii și ale cutremurelor – așa că, odată ajunși acolo, aveți grijă pe unde călcați! Cu toate acestea, în acele ruine neconservate, am găsit un fel de frumusețe melancolică. Așadar, în final, ne-am bucurat foarte mult să o vedem atât de sălbatică, înainte ca restaurarea să-i schimbe aspectul.
Poți descrie istoria orașului Kotor, poți scrie despre cum arată, dar cuvintele nu sunt întotdeauna suficiente. În cele din urmă, după ce a văzut fotografiile făcute de Nico, Daria a renunțat să scrie ceva care să se ridice la înălțimea peisajelor surprinse în imagini. Contrastul dintre culorile apei, munții întunecați și clădirile orașului era unic. Deși Kotor nu a fost o destinație ușor de atins pentru noi, nu am regretat efortul depus pentru a ajunge acolo și a vedea acest oraș al contrastelor.
