Ultima întâlnire
Vechiul Tegel, Berlin
Tratează fiecare întâlnire ca și cum ar fi ultima – pentru că, într-o bună zi, chiar va fi.
Alt-Tegel este locul pe care l-am numit „acasă” în 95% din viața mea trecută.
Toamna trecută, ne-am întors la Berlin pentru a face curățenie în vechiul nostru apartament, a rezilia contractul și a ne lua rămas bun.
Cu puțin timp înainte de călătorie, am citit că, până la vârsta de 30 de ani, 95% din timpul petrecut cu părinții tăi este deja istorie.
Ai petrecut deja aproximativ 25.000 de ore alături de părinții tăi. Și probabil că de acum încolo nu vei mai petrece mai mult de 1.000 de ore cu ei.
Acest lucru m-a făcut să realizez: este foarte posibil să nu mai văd niciodată acest loc în culorile toamnei.
Tegel este un loc pe care l-am considerat de la sine înțeles aproape toată viața.
Un loc atât de obișnuit pentru mine – și totuși atât de frumos.
Am decis să trăiesc această săptămână ca și cum ar fi ultima mea vizită la Alt-Tegel.
Sper să mă întorc, dar nu mă bazez pe asta.
Pentru a imortaliza amintirile pe care vreau să le păstrez pentru totdeauna. Pentru a savura pe deplin fiecare clipă.
La două zile după ce am făcut primele fotografii din această serie, bunica mea a murit brusc.
Ea era la Berlin. Aveam programat să luăm prânzul împreună. În dimineața acelei zile, a murit.
Nu am mai avut ocazia să o revăd. Ultima noastră întâlnire a fost în primăvară.
Din fericire, a fost o întâlnire foarte plăcută. Îmi amintesc râsetele pe care le-am împărtășit.
Și un gest mărunt, cum ar fi să-mi prelungesc timpul petrecut cu ea pentru a o ajuta cu cumpărăturile. Chiar dacă aveam alte planuri.
Ceva din interiorul meu mi-a spus: „Asta e mai important.”
Dar nu m-aș fi gândit că aceasta va fi ultima dată când o voi vedea.
Tratează fiecare întâlnire ca și cum ar fi ultima – pentru că, într-o zi, chiar va fi.
Și s-ar putea să nu știi asta dinainte.
Mulțumesc, Tegel. Timp de mulți ani minunați din viața mea, te-am numit „acasă”.
—
Această serie a fost publicată și pe Behance.
