Există întotdeauna un loc ca acesta pentru fiecare, în diferite colțuri ale lumii…
Mi-am dat seama că „locul” acela pentru mine și Daria este Veneția, mai ales când stăteam cu trepiedul în mână, încercând să surprind apusul de soare peste Podul Rialto.
Au trecut 7 ani de când am fost la Veneția. În 2011, Daria și cu mine am făcut prima noastră călătorie împreună. Am zburat la Bergamo, călătorind în principal prin Couchsurfing prin nordul Italiei și revenind la Bologna. Aceasta a fost și prima mea călătorie cu un aparat foto adecvat.
Ne-am permis să rămânem doar o noapte la Veneția, dar îmi amintesc clar că am mers toată ziua prin oraș. Seara, când nu mai puteam merge, am ieșit totuși în cartierul din jurul hotelului nostru, încercând să fac câteva fotografii cu expunere lungă de la marginea canalelor.
Atunci nu aveam trepied, dar am fost totuși uimit de fotografiile pe care am reușit să le fac în Veneția. Trepiedul meu a fost cel care mi-a dat startul în cariera de fotograf, care continuă și astăzi.
Este o senzație nebună să mă întorc aici după 7 ani. Vă mulțumesc tuturor pentru sprijinul acordat de-a lungul timpului, mă bucur că pot să vă împărtășesc fotografiile mele! Vă invit să citiți și celălalt articol de pe blogul meu, de data aceasta despre Bazilica Sfântul Marc la răsărit.
