Un loc frumos, atât de aglomerat în timpul zilei, Podul Millennium din Londra era în sfârșit pustiu în primele ore ale dimineții. Ar trebui să admirați priveliștea măcar o dată, când orașul doarme, iar Catedrala Sfântul Paul este încă luminată.
Am auzit că podul pietonal London Millennium este cunoscut de mulți localnici drept „Podul care se clatină” și m-am întrebat de ce – mai ales că nu am simțit nicio mișcare de clătinare (chiar și când alergam pentru a surprinde răsăritul soarelui peste Tamisa). Mai târziu, am citit că, în prima zi de la deschiderea podului, aproximativ 80.000 de persoane au trecut pe el. Cei care se aflau în mijlocul podului și în partea sudică au simțit o balansare și o răsucire în timp ce se aflau pe pod. Vizitatorii au încercat apoi să-și adapteze pașii la mișcările podului, dar acest lucru nu a făcut decât să înrăutățească situația. Există un termen inteligent pentru acest fenomen – excitație laterală sincronă.
Arhitecții au considerat că podul trebuia reexaminat, așa că l-au închis a doua zi și au decis să instaleze amortizoare pentru a-l stabiliza.
Cu toate acestea, porecla „Podul care se clatină” nu a fost uitată de atunci.
Vedeți celălalt articol de pe blogul meu despre cum am surprins panorama Londrei la răsărit sau articolul complet de călătorie despre Londra.
