Mănăstirea din Batalha (sau Mănăstirea Fecioarei Maria a Victoriei; în portugheză: Convento de Santa Maria da Vitória) este un simbol al stilului arhitectural gotic târziu, de tip flamboyant. Lucrările la această mănăstire au început în 1386 și s-au încheiat în 1517. Aceasta înseamnă că lucrările de construcție s-au desfășurat pe durata domniei a șapte regi și au fost supravegheate de cincisprezece arhitecți.
Bătălie
Mănăstirea din Batalha a fost construită în cinstea Fecioarei Maria, ca semn de recunoștință pentru victoria obținută în bătălia de la Aljubarrota împotriva Castiliei, în 1385. Deoarece construcția mănăstirii a durat peste 150 de ani, aceasta poartă amprenta stilurilor din diferite epoci. Inițial, mănăstirea a fost proiectată în stilul „gotic radiant”, cu influențe împrumutate de la Catedrala din Canterbury. Etapele ulterioare au adus influențe din alte stiluri arhitecturale: goticul flamboyant (în flăcări) și Renașterea. Mănăstirea Batalha a fost parțial distrusă în marele cutremur portughez din 1755. Cu toate acestea, pagube mai mari au fost cauzate de războaiele napoleoniene din 1810 și 1811. Reconstrucția mănăstirii a durat mai mult de un secol și nu a fost finalizată decât în secolul al XX-lea.
Știind că Batalha se află la doar o oră de mers cu mașina de locul unde eram cazați, nu puteam rata ocazia de a vizita această mănăstire. Am ajuns la Batalha spre sfârșitul după-amiezii, când turul interior se încheiase deja. Totuși, plimbarea prin mănăstire într-o după-amiază de toamnă, când soarele colora cerul în toate nuanțele de violet, a meritat efortul.
