„Nu mă așteptam să fiu aproape singur în Panteon în acea dimineață… dar apoi totul s-a oprit în loc și m-am trezit încadrat de două milenii de istorie, Ușile de bronz ale Panteonului.”
O plimbare matinală se transformă într-o surpriză
Era 17 martie 2024, ora 10:19 dimineața, iar Roma era deja în plină efervescență de câteva ore. Daria și cu mine ne trezisem devreme pentru o plimbare la răsărit prin oraș – unul dintre modurile noastre preferate de a simți sufletul Romei înainte de sosirea mulțimilor de turiști.
După ce ne-am plimbat pe străzile pietruite, am decis să intrăm în Panteon imediat după deschidere. Mă așteptam la cozi, zgomot și la zgomotul obișnuit al pașilor pe marmură. Am stat la coadă ca toată lumea, resemnați să împărțim spațiul cu zeci de alți vizitatori.
Ceea ce nu mă așteptam era ca, la câteva momente după ce am intrat, să nu mai lase pe nimeni să intre.
Pauza dinaintea ceremoniei
Am observat repede o schimbare în atmosfera din încăpere. Polițiștii vorbeau cu personalul în șoaptă. Au început să sosească persoane în uniforme de gală, care s-au așezat la locurile lor cu o precizie discretă.
S-a dovedit că urma să aibă loc o ceremonie comemorativă. De-a lungul laturilor Panteonului se află mormintele regilor italieni și ale altor personalități marcante, iar aceasta era una dintre acele ocazii. Gărzi militare în uniforme somptuoase stăteau în picioare și salutau, un politician a depus flori, iar timp de aproape o oră, publicul a fost ținut afară.
Daria și cu mine am rămas înăuntru, fiind martori la un moment intim într-un loc care, de obicei, e plin de vizitatori.
În așteptarea momentului potrivit
La sfârșitul ceremoniei, militarii și oficialii au plecat. Panteonul a rămas într-o liniște neobișnuită; în tot acest timp nu fusese primit niciun vizitator. Deja
identificasem cadrul pe care mi-l doream încă de când am intrat: ușile masive de bronz care încadrau podeaua de marmură, altarul și oculusul de sus.
Așa că am așteptat, lăsându-i pe ceilalți să intre înaintea mea, apropiindu-mă încet de uși. Când am ajuns în sfârșit ultimul înăuntru, i-am cerut unui angajat să se dea la o parte doar pentru o clipă.
Montarea ușilor de bronz ale Panteonului
Stând sub porțile de bronz, am fost impresionat de dimensiunile lor impresionante: aproximativ 7,53 metri înălțime și 4,45 metri lățime, fiecare cântărind peste 8 tone. Realizate în epoca împăratului Hadrian, acestea păzesc acest templu încă din jurul anului 125 d.Hr., ceea ce le face să fie printre cele mai vechi porți încă funcționale din lume. Puteți afla mai multe despre porțile romane aici.
Pentru a le fotografia, am folosit aparatul meu Sony A7R V cu un obiectiv grandangular de 12 mm, setat la f/4, 1/40 s, ISO 100. Perspectiva ultra-largă a scos în evidență forța verticală a ușilor, dezvăluind în același timp perfecțiunea geometrică a interiorului Panteonului – podeaua din marmură cu modele care îndreaptă privirea spre oculus.
Sfaturi fotografice pentru ușile de bronz ale Panteonului
Alege un unghi larg: un obiectiv cu o distanță focală de aproximativ 12–16 mm îți permite să surprinzi în întregime înălțimea ușilor și o porțiune generoasă din interior.
Vino devreme: Panteonul este de obicei aglomerat. Diminețile devreme sau momentele de pauză neașteptate (cum ar fi ceremoniile) reprezintă cea mai bună șansă de a surprinde o imagine fără mulțime.
Folosiți ușile ca pe un cadru: așezați-vă astfel încât acestea să conducă privirea spectatorului spre inima clădirii.
Ai răbdare: uneori, imaginea perfectă se obține pur și simplu rămânând ultimul.
De ce este important acest moment
Această fotografie este mai mult decât o simplă înfățișare a arhitecturii. Este o amintire a liniștii dintr-unul dintre cele mai aglomerate locuri din Roma, un moment în care istoria, solemnitatea și răbdarea s-au îmbinat.
Dacă ajungi vreodată la Roma, nu te limita să treci pur și simplu prin porțile de bronz ale Panteonului. Oprește-te. Ridică privirea. Lasă-le să-ți încadreze propriul moment în istorie.
De asemenea, dacă ești pasionat de Roma și îți place să descoperi mai multe dintre poveștile mele despre cum surprind monumentele acestui oraș antic, nu rata următoarea mea postare pe blog, dedicată de data aceasta frumosului Colosseum. Nu uita să vizitezi și celelalte postări ale mele despre Castelul Sant’Angelo din Italia.
Sau despre cum am surprins fațada de intrare a bazilicii Sacré-Cœur din Paris, Franța.












2 Responses
Beste Nico,
Ik complimenteer je met die sublieme foto ( hét moment) van de Colosseum deuren mét oculus! De bijgevoegde gegevens kan ik nog aanvullen met een bijzonderheid dat Michelangelo ook zo onder de indruk was dat hij de koepel van de Sint Pieter een halve meter kleiner in doorsnede maakte…..
Ik ben nooit in Rome geweest, maar wel als (amateur)beeldhouwer bewonderaar van Michelangelo en ja ook zelf foto-enthousiast met mijn Lumix S1..
Hello Ruud, thank you for your kind comment, Michelangelo and his art are both impressive.